Test de cultură generală. Care este cel mai puternic simț al omului?

Deși în viața de zi cu zi pare că ne bazăm preponderent pe văz, auz și atingere pentru a percepe lumea din jurului nostru, un simț este adesea subestimat. Care este cel mai puternic simț al omului?

Sunt învățați încă de mici că animalele au un simț al mirosului mult superior nouă. Dar un cercetător susține că ideea unui simț al mirosului inferior provine dintr-un mit din secolul al XIX-lea. Iată cum au evoluat cunoștințele științifice despre cel mai puternic simț al omului.

• Oamenii de știință au descoperit, în premieră, o moleculă care absoarbe gazele cu efect de seră
• John Herschel și contribuțiile aduse astronomiei. „Respectul de sine este piatra de temelie a oricărei virtuți”

Atunci când neurologul John McGann, de la Universitatea Rutgers, din SUA, a început să compare simțul mirosului la rozătoare cu ceea ce se știa despre simțul mirosului uman, a avut o epifanie.

Care este cel mai puternic simț al omului?

„De fapt, avem un simț al mirosului excelent. Există destul de multe experimente care arată că simțul mirosului uman este destul de asemănător cu ceea ce poți vedea la un șobolan, un șoarece sau un câine”, spune el.

El a publicat un articol despre descoperirile sale în revista Science.

McGann s-a întrebat de ce nasurile noastre au avut o reputație atât de proastă. El a urmărit ideea până la mijlocul anilor 1800, la munca unui cercetător pe nume Paul Broca.

Ce legătură are mirosul cu liberul arbitru?

„El era interesat de liberul arbitru și avea ideea că mirosul era un simț de natură animală și că ‘obliga’ animalele să facă sex și să se hrănească. Iar oamenii, având liber arbitru, puteau alege cum răspund la mirosuri și probabil aveau un simț al mirosului mai puțin puternic sau mai puțin special decât alte animale”, spune McGann.

Sigmund Freud a preluat această idee, argumentând că mirosul invoca comportamentul sexual instinctual la animale. La oameni, cu toate acestea, Freud credea că „presupusa pierdere a mirosului a cauzat reprimare sexuală și a provocat tulburări mintale, în special dacă cineva ‘găsea plăcere în miros’”, scrie McGann în lucrarea sa.

Pe măsură ce oamenii de știință din secolul al XX-lea au început să exploreze simțul mirosului, ei și-au interpretat descoperirile într-un mod care a întărit ideea că mirosul a fost diminuat la oameni, pe măsură ce aceștia s-au ridicat în picioare și nasul li s-a îndepărtat de pământ.

Cum se compară cel mai puternic simț al omului cu cel al altor ființe?

Un exemplu este că oamenii au aproximativ 400 de receptori de miros diferiți în nas, în comparație cu mai mult de 1.000 de receptori la șobolani. „Dar, de fapt, 400 înseamnă extraordinar de mult și, sincer, există foarte puține mirosuri sunt suficient de volatile pentru a ajunge în aer pe care oamenii nu le pot mirosi”, argumentează McGann.

În teorie, putem distinge zeci de milioane de mirosuri unice sau poate chiar mai multe, potrivit NPR.

Au existat câteva comparații în laborator între nasurile oamenilor și ale altor mamifere, dar nu există un câștigător consistent.

„Oamenii sunt mai buni la unele, câinii sunt mai buni la altele, iar șoarecii sunt mai buni la altele diferite. Depinde doar de ce substanță chimică este vorba”, spune McGann.

Caz inchis? Nici pe departe.

Avem un simț al mirosului mai bun decât credem

„Dacă întrebarea este: ‘Avem un simț al mirosului mai bun decât credem’, sunt de acord. Avemm un simț al mirosului mai dezvoltat decât avem impresia”, spune Alexandra Horowitz, profesor de psihologie la Colegiul Barnard, din SUA.

Dar, spune Horowitz, atunci când întrebarea este dacă suntem la fel de buni precum câinii la utilizarea simțului mirosului, ea nu este de acord. Ea a scris chiar și o carte pe acest subiect, intitulată „Inside Of A Dog”. Ea spune că nu există termen de comparație între performanța unui câine care urmărește mirosul și a unei persoane.

„Un lucru este să vorbim despre capacitatea” de a mirosi, spune ea. În mod clar, avem capacitatea de a distinge între un număr mare de mirosuri. Dar, spune ea, „Facem din punct de vedere comportamental ceva similar cu aceste animale olfactive? Nu, în general nu facem”.

Simțul gustului

Horowitz spune că singurul loc în care oamenii excelează este atunci când cel mai puternic simț al omului este folosit pentru a savura mâncarea. Arome subtile și plăcute ne vin în nas din partea din spate a gurii.

„Fără miros nu poți simți gusturi și asta este o adevărată pierdere. Voi recunoaște că acest lucru este ceva la care suntem grozavi, poate chiar mai bun decât câinii”, spune ea.

Vă recomandăm să citiți și:

De ce ne plac filmele de groază? Știința din spatele unei sperieturi zdravene

Un algoritm poate citi gândurile pe baza scanărilor cerebrale

Cercetătorii au crescut, în premieră, foliculi de păr în laborator. Ce potențial are reușita?

Mâncarea ca medicament. Ar putea medicii să prescrie rețete cu alimente sănătoase?